…asupra administrației! Revenim cu o nouă analiză privind situația critică de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, după ce reacția publică a primarului Mircia Gutău a deschis o adevărată serie de alte comentarii. Ceea ce se dorea a fi o explicație salvatoare se transformă, la o privire atentă, într-o dilemă financiară și juridică de proporții.
Cine plătește firma „salvatoare” de la Colegiul „Mircea cel Bătrân” și din ce bani?
Replica primarului Mircia Gutău, oferită pe Facebook la articolul de presă cu titlul „Gafă de proporții sau autodenunț…”, se dorea a fi o lecție de „implicare gospodărească”. În realitate însă, mărturisirea edilului că „a vorbit omenește cu constructorul și l-a convins să mai ia o firmă ca subcontractant” deschide o altă cutie plină de întrebări financiare. Oricine înțelege cum funcționează un șantier și un contract de achiziție publică realizează că declarația primarului este cusută cu ață albă.
Cum împart doi constructori un buget fix? Misterul din deviz!
Un contract din bani europeni (PNRR) are un buget bine stabilit, un deviz de lucrări aprobat și o marjă de profit calculată de firma care a câștigat licitația. Nimeni nu lucrează pe degeaba, iar pe un șantier privat sau public, nicio firmă nu vine pe teren doar de dragul „vorbei omenești” a primarului. Apar astfel întrebări financiare inevitabile:
– din banii cui este plătit noul subcontractant? Dacă bugetul total al reabilitării este deja împărțit pe capitole de cheltuieli, de unde scoate constructorul principal banii pentru o nouă firmă care să-i facă exteriorul pe repede înainte?
– a fost contractul inițial umflat? Pentru ca un constructor general să își permită să cedeze o parte importantă din lucrare (fațada unei clădiri monument) către o altă firmă și să rămână în continuare pe profit, înseamnă că suma câștigată la licitație a fost una extrem de generoasă.
– e un serviciu care se va plăti mai târziu? În lumea administrației locale, când un constructor acceptă să meargă în pierdere sau să facă compromisuri la cererea primarului, apare firesc suspiciunea: cu ce va fi compensată această firmă la viitoarele licitații din bani publici?
Cine pe cine a strâns cu ușa?
Primarul susține că a intervenit „omenește”, deși întârzierea lucrărilor spun altceva. Întârzierile majore de la Colegiul „Mircea cel Bătrân” au apărut tocmai din cauza Primăriei, care a bâlbâit luni de zile relocarea celor 29 de clase. În mod normal, când Primăria nu eliberează clădirea la timp, constructorul nu are nicio vină și nu poate fi sancționat. Cel strâns cu ușa de termenul PNRR nu este antreprenorul, ci însuși Mircia Gutău care risca să deconteze din bugetul local eșecul pierderii a peste 20 de milioane de lei. Așa se explică disperarea de pe ultima sută de metri și apelul la „soluții de avarie” cu firme aduse peste noapte la exterior.
Subcontractantul din umbră, un mister care cere transparență
O lucrare la fațada unui liceu de patrimoniu necesită muncitori calificați, avize de la Ministerul Culturii și echipamente scumpe. Să aduci o firmă care „s-a angajat că termină într-o lună” ridică mari semne de întrebare nu doar cu privire la bani, ci și la calitatea lucrării. Când lucrurile se fac cu hei-rup, pe bază de înțelegeri verbale și sub presiunea timpului, deznodământul este aproape mereu același: lucrări de mântuială făcute pe bani grei. Primăria Râmnicu Vâlcea și Mircia Gutău au datoria morală și legală să lase deoparte atacurile pe rețelele de socializare și să răspundă la o întrebare simplă: care este valoarea contractului pentru noul subcontractant și cine îl plătește pe acest constructor salvator?
Dacă Diana SRL nu oferea spațiul, ce se întâmpla?
Din toată această declarație mai reiese un detaliu bizar, pe care Mircia Gutău îl prezintă tot ca pe un miracol: sprijinul oferit de firma Diana SRL, care a pus la dispoziție gratuit fostul sediu de facultate pentru cele 29 de clase. Dacă Diana SRL nu avea acest spațiu, ce se întâmpla, domnule primar? Se bloca proiectul din prima zi? Și, mai ales, de când au devenit firmele private de casă societăți de binefacere pentru Primărie? În lumea afacerilor și a administrației, nimic nu este gratuit. Primăria Râmnicu Vâlcea are un buget generos – își permitea fără probleme să plătească o chirie legală, transparentă și corectă. De ce s-a preferat din nou o „donație” informală?
Nu putem să nu ne amintim și de episodul locului de joacă oferit tot „pe banii societății”, de parcă municipalitatea nu are fonduri pentru propriile investiții. Când refuzi să plătești legal și preferi „favoruri” de la firme private, în timp ce banii publici se scurg pe alte priorități, suspiciunile de parandărăt și interese personale devin imposibil de ignorat. Adevărul este că această faimă de jupân care nu ișcă nimic fără un câștig personal nu s-a clădit de la sine. S-a clădit cu sprijinul unei armate de trepăduși și acoperitori care s-au îmbuibat de pe urma sistemului: oameni care înainte n-aveau după ce bea apă, iar azi schimbă mașinile ca pe șosete, ridică vile și își afișează vacanțele extravagante. Fără această rețea de protecție care îl acoperă la fiecare bâlbâială sau ilegalitate, Mircia Gutău ar fi fost zero. Așa că lăsați placa cu „penibilii”, domnule primar! Penibilă și periculoasă este doar administrația pe care o conduceți numai pe bază de favoruri, înțelegeri la colț de stradă și afaceri pe sub masă.
În loc de concluzii,
Nu degeaba a scăpat chiar Mircia Gutău acea vorbă memorabilă când a ieșit din pușcărie: că dacă se mai întoarce vreodată acolo, îi ia pe toți după el și el e șeful lor!”. Asta spune totul despre cine conduce astăzi Râmnicu și după ce reguli! Hai, continuați să vă dați singuri în vileag! Cineva contorizează toate aceste scăpări, vă asigurăm!
