Nu facem cancan, nu ne certăm cu colegii de breaslă și nu ne arătăm colții. În schimb, folosim cifrele și calendarul – două elemente care nu mint niciodată. Secretul articolului de mai jos este analiza de audit civic. Nu atacăm ziarul, e treaba lor cum își vând spațiul, ci atacăm modul în care ordonatorul de credite, președintele Rădulescu Constantin, alege să „investească” banii publici în prag de sărbători, fără licitație și pe sume care sfidează logica pieței media locale.
Există în administrația publică momente în care cifrele vorbesc mai tare decât orice discurs politic. În timp ce marea majoritate a vâlcenilor se pregătea de Crăciun, pe data de 23 decembrie 2025 – o zi în care instituțiile sunt aproape goale, angajații regăsindu-se în febra cumpărăturilor pentru masa de Crăciun și cu gândul la frământatul cozonacilor ori la colindători, decât la contracte – la Consiliul Județean Vâlcea s-a semnat o „atenție” bugetară care ridică mari semne de întrebare asupra modului în care este gestionat banul public.
„Moș Crăciun” de la Consiliul Județean – cumpărături directe de ultim moment…
Observăm, parcurgând datele publice ale achizițiilor, un fenomen interesant: o singură publicație locală a beneficiat, prin încredințare directă, de suma de 70.000 de lei pentru „servicii de informare și publicitate”. Suma a fost alocată chiar pe 23 decembrie. Într-un județ unde presa locală se zbate să supraviețuiască, o astfel de infuzie de capital dintr-o singură semnătură, fără licitație publică, ar trebui să aibă în spate o justificare solidă. Ce strategie de comunicare atât de urgentă a apărut în ajunul Crăciunului, încât să necesite un contract de o asemenea anvergură?
„Informării grele” pe banii vâlcenilor
Dacă facem un calcul simplu, raportat la prețurile pieței, cifrele pur și simplu nu se adună. În mod normal, instituția plătește sume modice, de aproximativ 40 de lei pentru un anunț standard. Pentru a justifica suma de 70.000 de lei, publicația respectivă ar trebui să tipărească mii de anunțuri sau să dedice întreaga primă pagină instituției județene timp de un an de zile. Mai mult, cu doar câteva zile înainte, pe 5 decembrie, aceeași entitate primea alți 14.000 de lei pentru „agende personalizate”. Oricine a lucrat în administrație, și nu numai, știe că logistica pentru materialele promoționale de anul nou se face din timp, din octombrie maxim noiembrie, nu pe ultima sută de metri și nu de 14.000 de lei. O instituție de talia CJ Vâlcea nu achiziționează agende de doar 14.000 de lei. Această grabă a plăților de final de an seamănă mai degrabă cu o „golire de sac” bugetară către o destinație precisă și cu un scop precis.
Liniștea care costă informarea sau șantaj mediatic?
Ajungem însă la întrebarea dură, pe care toată lumea o șoptește, dar puțini au curajul să o pună pe hârtie: de ce? De ce ar alege un președinte de Consiliu Județean să ofere o sumă atât de disproporționată, prin achiziție directă, unei singure publicații? Atunci când logica economică dispare, locul ei este luat de logica intereselor oculte. O sumă atât de mare, acordată „cu dedicație” și fără licitație, miroase a orice, numai a transparență nu. Se naște o suspiciune gravă în rândul opiniei publice: asistăm la o formă de șantaj mediatic mascat sub contracte de publicitate? Este posibil ca jurnalistul „gratificat” în prag de sărbători să dețină informații atât de sensibile despre șeful județului, încât acesta să prefere să plătească „taxa de liniște” din bani publici?
Banii publici, folosiți pe post de scut?
Dacă acesta este mecanismul – unul în care banul public este folosit pentru a cumpăra tăcerea sau pentru a direcționa atacurile către adversari – atunci avem o problemă uriașă de moralitate și legalitate. Nu ne simțim nici invidioși, nici frustrați, ci de-a dreptul revoltați. Este inadmisibil ca, într-un județ în care cetățenii se luptă cu o sărăcie lucie și cu salarii mizere, bugetul județean să fie transformat în pușculiță pentru „armistiții” media. Constantin Rădulescu este obligat să explice de ce a acceptat această plată exorbitantă. Dacă nu este șantaj, atunci este o risipă inconștientă. Dacă este șantaj, înseamnă că interesele personale ale conducerii CJ sunt puse mai presus de binele județului.
În loc de concluzii…
Vom continua să monitorizăm aceste „cadouri” de final de an. Râmnicul și județul Vâlcea nu au nevoie de o presă care funcționează cu „monede de schimb” pentru tăcere, ci de o administrație care să aibă curajul să refuze orice formă de presiune. Până când vom vedea o licitație corectă și sume justificate prin muncă reală, vom rămâne cu aceeași certitudine amară: liniștea președintelui costă scump, iar factura o plătim noi toți. Acum înțelegeți de ce Rădulescu spune că:
„Oamenii slabi bârfesc, oamenii frustrați invidiază, iar oamenii puternici își văd de drum fără să explice nimănui de ce”…iată, de fapt, ce nu explică el…cum la cheremul lui se cheltuie bugetul județului, pentru liniște mediatică, pentru a-și asigura încă un mandat…dar, de…vom vedea cine se va trezi și din ce…