Norme de eco-condiționalitate obligatorii pentru agricultorii care solicită plăți de la APIA

Agricultorii care primesc sprijin financiar de la APIA pentru terenurile agricole trebuie să respecte măsurile ce privesc  eco-condiționalitatea.Aceste măsuri sunt obligatorii pentru toţi agricultorii din România care solicită:

• plăţi directe pe suprafaţă;
• plăţi de agromediu;
• sprijin pentru zonele defavorizate;
• plăţi pentru prima împădurire a terenurilor agricole;
•  sprijin pentru reconversia/restructurarea plantaţiilor viticole şi defrişarea plantaţiilor viticole;
• alte forme de sprijin financiar din fonduri europene sau din bugetul naţional pentru care se aplică normele de eco-condiţionalitate în conformitate cu reglementările în vigoare.

 

Eco-condiționalitatea cuprinde norme referitoare la  :

–          bunele condiții agricole și de mediu ( prescurtat GAEC)

–          cerințe legate în materie de gestionare ( prescurtat SMR)

–          cerințe minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor.

 

A)Bunele condiţii agricole şi de mediu

 

 

Potrivit prevederilor legislației  privind bunele condiţii agricole şi de mediu în România, cu modificările şi completările ulterioare, fermierii trebuie să respecte în anul 2014 următoarele standarde GAEC:

1. I.                   Standarde privindevitarea eroziunii solului:

GAEC 1. – Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit de culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei.

Obiectivul acestui standard este reducerea eroziunii solului prin acoperirea minimă a terenului pe timpul iernii cu vegetaţie sau resturi vegetale (grâu , secară , triticale, orz , ovăz , mazăre , borceag de toamnă, rapiţă, lucernă, trifoi,sparcetă, ghizdei sulfină , golomăţ , firuţă , raigras peren , festuca)

GAEC 2. Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel.

Obiectivul acestui standard este reducerea eroziunii solului pe terenul arabil cu pantă mai mare de 12%, de aceea arătura nu se  efectuează din deal în vale, ci pe curba de nivel.

GAEC 3. Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007.

Obiectivul acestui standard este reducerea eroziunii solului pe terenurile amenajate cu terase. Menţinerea în stare bună a teraselor reduce scurgerea apei pe versanţi, asigură o mai bună reţinere a apei în sol şi previne eroziunea solului.

1. II.                Standarde pentru menţinerea conţinutului de materie organică în sol:

GAEC 4. – Floarea soarelui nu se cultivă pe acelaşi amplasament mai mult de 2 ani consecutivi;

     Obiectivul acestui standard este menţinerea conţinutului de materie organică în sol printr-o

rotaţie corectă a culturilor în cadrul asolamentului. Floarea soarelui nu trebuie cultivată pe acelaşi amplasament  mai mult de 2 ani consecutiv, deoarece extrage din sol cantităţi mari de substanţe nutritive şi favorizează înmulțirea unor buruieni, boli şi dăunători specifici.

GAEC 5. –  Nu este permisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil.

Obiectivul acestui standard este menţinerea materiei organice în sol şi prevenirea poluării atmosferei.

III.  Standarde pentru menţinerea structurii solului:

GAEC 6. – Nu este permisă efectuarea lucrării de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului.

Obiectivul principal al acestui standard este menţinerea şi îmbunătăţirea structurii solului.

Lucrarea de arat, efectuată în condiţii de umiditate excesivă a solului, conduce la obţinerea unor brazde sub formă de fâşii („curele”), deteriorarea structurii solului, tasare, reducerea permeabilităţii acestuia, respectiv la băltiri pe teren, iar ulterior, după uscarea solului, la formarea de bulgări.

IV. Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole:

GAEC 7. Întreţinerea pajiştilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha şi/sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an.

Obiectivul acestui standard este evitarea deteriorării pajiştilor permanente prin măsuri de întreţinere şi exploatare raţională.

GAEC 8. Nu este permisă  arderea vegetaţiei pajiştilor permanente;

Obiectivul acestui standard este menţinerea unui nivel minim de întreţinere a solului prin protejarea pajiştilor permanente. Vegetaţia ierboasă sau lemnoasă de pe pajiştile permanente nu trebuie arsă întrucât se distruge materia organică şi se poluează atmosfera.

GAEC 9. Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe    terenurile agricole;

Obiectivul acestei condiţii este menţinerea unui nivel minim de întreţinere a habitatelor, prin păstrarea caracteristicilor peisajului agricol. Arborii izolaţi sau grupurile de arbori existenţi pe teritoriul exploataţiei nu trebuie tăiaţi fără aprobare de la ocolul silvic pe raza căruia se află exploataţia, aceştia constituind zone de refugiu pentru animale în perioadele cu intemperii sau cu temperaturi ridicate.

GAEC 10. Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite în scopul producției.

Obiectivul acestui standard este menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole (indiferent de categoria de folosinţă, inclusiv terenurile care nu mai sunt exploatate pentru producţie) prin evitarea instalării vegetaţiei nedorite.

V.Standarde pentru protejarea şi gestionarea apelor:

GAEC 11. Respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură;

Obiectivul acestui standard îl constituie protejarea apelor şi gestionarea eficientă a utilizării apei. Protejarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană împotriva epuizării şi degradării este o necesitate, ca urmare a încălzirii globale şi a creşterii consumului de apă, impunându-se economisirea şi utilizarea eficientă a acestora.

GAEC 12.Este interzisă aplicarea îngrăşămintelor de orice fel și a produselor de protecția plantelor pe suprafeţele de teren care se constituie în fâşii de protecţie în vecinătatea apelor de suprafaţă, a căror lăţime minimă este de 1 m pe terenurile  cu panta  de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta  mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.

Obiectivul acestui standard este protejarea apelor de suprafaţă împotriva poluării şi a formării de şiroaie. Prin ape de suprafaţă se înţelege: râuri, pâraie, lacuri, canale de irigare sau de drenaj, şanţuri de scurgere a apei.

Pentru a preveni acest fenomen, fermierii care utilizează teren agricol sunt obligaţi să înfiinţeze fâşii de protecţie în vecinătatea apelor de suprafaţă, a căror lăţime minimă este de 1 m pe terenurile situate în blocurile fizice cu panta medie de până la 12% şi de 3 m pe terenurile situate în blocurile fizice cu panta medie mai mare de 12%,

Fâşiile de protecţie sunt suprafeţe de teren înierbate, împădurite sau cultivate cu plante graminee sau leguminoase perene, situate în vecinătatea apelor de suprafaţă sau a captărilor de apă potabilă, pe care este interzisă utilizarea îngrăşămintelor chimice şi organice şi a produselor de protecţie a plantelor.

Întreţinerea fîşiilor este necesară pentru a asigura reţinerea acestor materii şi pentru a limita creşterea excesivă a vegetaţiei, care poate afecta culturile învecinate.

 

GAEC 13. Este interzisă poluarea apelor subterane prin deversarea direct sau prin descărcarea pe teren și infiltrarea prin sol a produselor ce conțin substanțe periculoase utilizate în agricultură.

Obiectivul acestui standard este protecţia apelor subterane împotriva poluării cu substanţe periculoase.

 

 

B) Cerinţele minime pentru utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecție a plantelor

 

Agricultorii care au angajamente de agro-mediu trebuie să respecte pe toată suprafaţa exploataţiei Cerinţele minime pentru utilizarea ingrasamintelor si a produselor de protecţie a plantelor, prevăzute în Anexa 4 B1 – Plăţi de agromediu din Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, după cum urmează:

 

1. Este permisă utilizarea numai a acelor produse de protecţie a plantelor care au fost autorizate pentru vânzare şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare.

2. Persoanele  care folosesc produsele de protecţie a plantelor trebuie să fie calificate (să aibă o atestare profesională).

3. Persoanele  care folosesc produsele de protecţie a plantelor clasificate ca  având “toxicitate ridicată” sau ca “toxice” trebuie să fie înregistrate la serviciul special din cadrul poliţiei judeţene din raza de activitate.  De asemenea, trebuie să fie înregistrate la unitatea sanitar-veterinară sau la Inspectoratul Judeţean pentru Siguranţa Muncii.

4. Folosirea produselor de protecţie a plantelor poate fi realizată doar pentru scopul în care aceste produse au fost omologate  doar conform instrucţiunilor de utilizare.

5. Tratamentele cu produse de protecţie a plantelor nu sunt permise în zonele de protecţie a apelor, în zonele protejate, în zonele de protecţie sanitară, zonele de protecţie ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite conform legislaţiei în vigoare.

6. Îngrăşămintele naturale aplicate nu pot conţine mai mult de 170 kg de azot (N) ca ingredient pur pe 1 ha de teren agricol.

7. Fermierii trebuie să respecte perioadele în care aplicarea fertilizatorilor este interzisă.

8. Aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile cu pante abrupte trebuie realizată prin încorporarea îngrăşămintelor în sol şi luarea în considerare a condiţiilor meteorologice.

9. Nici un tip de îngrăşământ nu poate fi aplicat pe terenuri acoperite de zăpadă, pe terenuri cu apă în exces sau pe terenuri îngheţate.

10. Nu vor fi folosiţi fertilizatori în apropierea resurselor de apă în conformitate cu următoarele indicaţii: Fertilizator solid – nu mai aproape de 6 m de apă. Fertilizator lichid – nu mai aproape de 30 m de apă. În apropierea staţiilor de captare a apei potabile, nu va fi folosit nici un tip de fertilizator la o distanţă mai mică de 100 m faţă de staţia de captare a apei.

11. Fermierii trebuie să se asigure că îngrăşămintele sunt distribuite uniform.

12. Fermierii trebuie să urmeze un plan de fertilizare.

13. Interzicerea folosirii fertilizatorilor neautorizaţi pentru vânzare.

14. Operatorii care produc produse ecologice au obligaţia de a-şi inregistra aceasta activitate la MADR prin compartimentul de specialitate şi de a se supune controlului unui organism de inspecţie şi certificare aprobat.

15. În vederea protejării speciilor de păsări migratoare este interzisă uciderea sau capturarea intenţionată, indiferent de metoda utilizată.

 

C. Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR)

 

Conform prevederilor art. 5 şi Anexei II la Regulamentul CE nr.73/2009, cerinţele legale în materie de gestionare constituie norme de ecocondiţionalitate ce trebuie respectate de agricultori şi vizează trei domenii:

A – Protecţia mediului;

B – Sănătatea publică, a animalelor şi a plantelor;

C – Bunăstarea animalelor.

Orice agricultor care solicită plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor prezentate mai sus are obligaţia să respecte, începând cu 1 ianuarie 2012, cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) prevăzute în Anexa la Ordinul MADR/MMP/ANSVSA nr.187/2155/42:

 

Mediu:

 

SMR 1 – Conservarea păsărilor sălbatice.

1. Agricultorii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii:

– să utilizeze în mod raţional pajiştile prin cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele de animale avizate de administraţia/custodele ariei;

– să aplice practici tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor sau să practice modul de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi de creştere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri şi proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atat în perimetrul ariilor naturale protejate, cat si în afara acestora, sunt interzise:

a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată;

b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură;

c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/arbuştilor şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate.

SMR 2 – . Este interzisă poluarea apelor subterane prin deversarea direct sau prin descărcarea pe teren și infiltrarea prin sol a produselor ce conțin substanțe periculoase utilizate în agricultură.

SMR 3 – Protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură.

Agricultorii care aplică nămoluri de epurare pe terenul cu destinaţie agricolă au următoarele obligaţii:

1 – să utilizeze numai nămoluri tratate, pentru care s-a emis permisul de aplicare de către autoritatea locală pentru protecţia mediului. La cererea agricultorului, furnizorul de nămol este obligat să elibereze o copie a permisului de aplicare.

2 – să nu aplice nămoluri de epurare pe terenuri destinate păşunatului, pe terenuri cultivate cu arbuşti fructiferi sau pe terenuri destinate producţiei de legume. Pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi nu se aplică nămoluri de epurare în perioada de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării;

3 – să nu aplice nămoluri de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12%;

4 – să aplice nămoluri de epurare numai în perioadele în care este posibil accesul normal pe teren şi să asigure încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare;

5 – să anunţe autoritatea locală pentru protecţia mediului şi producătorul de nămol despre rotaţia culturilor, în scopul emiterii permisului de aplicare a nămolului;

6 – să anunţe producătorul de nămol dacă s-a răzgândit în privinţa utilizării nămolului, înainte de a se realiza transportul acestuia.

SMR 4 – Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, fermierii trebuie  să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd fără defecte structurale care ar permite scurgeri de dejecţii.

Depozitarea în câmp deschis a gunoiului de grajd şi a compostului trebuie evitată pe cât posibil, deoarece sporeşte riscul de pierdere a nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi volatilizare, diminuându-se astfel calităţile de fertilitate şi sporind riscul de poluare.

SMR 5 – Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

     Agricultorii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au  obligaţia de a utiliza rational pajiștile prin cosit sau pășunat și să aplice practici tradiționale de cultivare a terenurilor agricole. Și de crestere a animalelor.

     Pentru protecţia speciilor de animale şi plante sălbatice  care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise:

a) orice formă de capturare, ucidere, recoltare, distrugere sau vătămare a exemplarelor de animale şi plante sălbatice aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;

b) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice, în special în perioadele de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/arbuştilor şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor etc.;

c) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură;

d) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.

 

Identificarea şi înregistrarea animalelor:

 

SMR 6 – Identificarea şi înregistrarea porcinelor.

SMR 7 – Identificarea şi înregistrarea bovinelor.

SMR 8 – Identificarea şi înregistrarea ovinelor şi caprinelor.

 

Sănătatea publică, sănătatea animalelor şi a plantelor:

 

SMR 9 – Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.

Agricultorii, care prin activitatea lor depozitează, manipulează şi utilizează produse de protecţie a plantelor au următoarele obligaţii:

1.Să utilizeze numai produse de protecţie a plantelor omologate de Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, care se regăsesc în baz

2. Să utilizeze produsele de protecţie a plantelor doar în scopul pentru care acestea au fost omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare.

3. Produsele de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice  şi toxice  vor fi utilizate numai de persoanele juridice care deţin autorizaţie pentru utilizarea acestor produse, emisă de unitatea fitosanitară din raza teritorială în care îşi desfăşoară activitatea.

4. Să nu aplice tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonele de protecţie sanitară şi ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii.

5. Să respecte condiţiile de depozitare, manipulare şi utilizare a produselor de protecţia plantelor în exploataţiile agricole.

 

6. Toţi fermierii trebuie să păstreze o perioadă de cel puţin 3 ani documentele de evidenţă a produselor de protecţie a plantelor utilizate în exploataţie.

SMR 10 – Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal, tireostatic şi beta-agoniste în creşterea animalelor .

 Se interzice deţinerea de către crescătorii de animale a substanţelor cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor beta-agoniste.

 

SMR 11 – Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare

1. Agricultorii care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale au următoarele obligaţii generale:

a) să pună pe piaţă numai alimente sigure;

b) să pună pe piaţă numai alimente adecvate consumului uman;

 

SMR 12 – Prevenirea, controlul si eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST)

Deţinătorii animalelor rumegătoare au următoarele obligaţii:

1. Să nu hrănească animalele rumegătoare cu proteine de origine animal.

2. Să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice îmbolnăvire a animalelor.

3. Să respecte interdicţia privind mişcarea animalelor în şi din exploataţie, atuni cînd în exploataţie există animale îmbolnăvite sau suspecte de infecţie cu EST .

4. Să permită aplicarea şi să respecte măsurile stabilite de medicul veterinar în caz de suspiciune sau confirmare a EST prevăzute de legislaţia sanitară veterinară în vigoare.

5. Să nu pună în consum şi să nu aplice marca de sănătate pentru carcasele, inclusiv pielea şi organele, provenite de la rumegătoarele identificate şi înregistrate pentru care există obligaţia testării pentru EST până la obţinerea rezultatului.

6. Să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice intenţie de a pune pe piaţa internă sau de a exporta bovine, ovine sau caprine şi spermă, embrioni şi ovule provenite de la acestea, aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea completării certificatului de sănătate de către medicul veterinar.

7. Să anunţe intenţia de a sacrifica rumegătoarele aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea testării celor pentru care este obligatorie testarea pentru depistarea EST de către medicul veterinar din localitate.

8. Să nu sacrifice bovinele în exploataţii/gospodarii individuale, ci la abatoarele autorizate sanitar veterinar, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, în care animalul poate fi sacrificat în exploataţie, sub supravegherea medicului veterinar, urmată de recoltarea de probe de laborator în vederea testării pentru EST.

 

SMR 13 – Măsuri de combatere a febrei aftoase

Deţinătorii de animale din speciile bovine, ovine, caprine, suine şi specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele obligaţii:

1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de exploataţie şi speciilor/ categoriilor de animale pe care le deţine în exploataţie.

2. Să nu introducă în exploataţie animale cu stare de sănătate necunoscută, fără certificat sanitar veterinar de sănătate valid.

3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea veterinară locală (DSVSA judeţeană sau medicul veterinar oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli infecţioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare;

4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte de boală şi să înregistreze codurile crotaliilor, până la venirea medicului veterinar oficial.

5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum şi carnea ori produsele obţinute prin tăierea de urgenţă a animalelor, fără a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare;

6. Să nu permită circulaţia animalelor şi a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului veterinar oficial.

7. Să izoleze materiile, materialele şi echipamentele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, precum şi furajele, fără a le administra altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial.

8. Să menţină pe loc echipamentele utilizate în grajd, aşternutul, mijloacele de transport folosite, precum şi orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, până la venirea medicului veterinar oficial.

9. Să declare autorităţii veterinare locale toate categoriile de animale susceptibile la boală prezente în exploataţie.

10. Să declare autorităţii veterinare locale toate stocurile de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate sau neprelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum şi furajele pentru animale şi aşternutul din exploataţie.

11. Să furnizeze autorităţii veterinare locale datele necesare întocmirii anchetei epidemiologice şi să permită recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului.

12. Să coopereze cu autoritatea veterinară locală la aplicarea măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la activităţi pentru combaterea bolii, din legislaţia specifică.

 

SMR 14 – Măsuri de combatere a anumitor boli la animale: boala veziculoasă a porcului, variola ovină şi caprină, pesta porcină africană şi pesta porcină clasică

Deţinătorii de animale din speciile suine, ovine şi caprine şi specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele obligaţii:

1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de exploataţie şi speciei de animale.

2. Să nu introducă în exploataţie animale cu stare de sănătate necunoscută fără certificat de sănătate valabil, conform normelor sanitare veterinare în vigoare;

3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea veterinară locală (DSVSA judeţeană sau medicul veterinar oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli infecţioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare;

4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte şi animalele moarte, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice, până la venirea medicului veterinar oficial.

5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum şi carnea ori produsele obţinute prin tăierea de urgenţă a animalelor, fără a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului veterinar oficial.

6. Să nu permită circulaţia animalelor şi a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

7. Să izoleze materiile, materialele şi echipamentele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, precum şi furajele, fără a le administra altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

8. Să menţină pe loc echipamentele utilizate în grajd, aşternutul, mijloacele de transport folosite, precum şi orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice, până la venirea medicului veterinar oficial.

9. Să declare autorităţii veterinare locale toate categoriile de animale susceptibile la boală prezente în exploataţie.

10. Să nu livreze din exploataţie niciun sortiment de carne, produse provenite de la suine, ovine şi caprine, material seminal, ovule şi embrioni, furaje, ustensile, materiale sau deşeuri care pot transmite anumite boli, decât cu autorizaţie eliberată de autoritatea veterinară locală.

11. Să furnizeze autorităţii veterinare locale datele necesare întocmirii anchetei epidemiologice şi să permită recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice, referitor la activităţile la suspiciunea de boală şi ancheta/investigaţia epidemiologică.

12. Să coopereze la aplicarea măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la activităţi pentru combaterea bolii, din legislaţia specifică.

 

SMR 15 – Măsuri de combatere şi de eradicare a febrei catarale ovine (boala limbii albastre – blue tongue).

Deţinătorii de animale rumegătoare au obligaţia să anunţe fără întârziere autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale (DSVSA judeţene) despre apariţia oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a rumegătoarelor, iar până la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale.

Deși unii termeni din text sunt mai rar întâlniți sau sunt prescurtări pe care nu le

cunoaștem, trebuie să ne familiarizăm cu aceste noțiuni specifice, întrucât așa sunt cunoscute în ghiduri și nu le putem denumi altfel. Camera Agricolă Județeană Vâlcea stă la dispoziția celor interesați cu explicațiile detaliate privind  eco-condiționalitatea.

                                                                       Camera Agricolă Județeană Vâlcea

 

 

 

 

 

 

 

Codul de bune practici în fermă

    Ministerul Mediului a elaborat în anii trecuți Codul de bune practici  în fermă,  material ce conține recomandări privind practicile, soluțiile, măsurile și metodele care sunt posibil de aplicat de către fiecare fermier și producător agricol pentru a proteja mediul înconjurător.

Pentru promovarea unei agriculturi durabile este necesară punerea în practică a recomandărilor menționate în acest cod, deoarece agricultorii pe lângă o producție profitabilă trebuie să protejeze și mediul înconjurător. Recomandările Codului de bune practici sunt accesibile tuturor agricultorilor.

Iată câteva recomandări pe care le conține Codul de bune practici în fermă pentru terenurile cultivate, pășuni și fânețe, la îndemâna oricui:

• evitarea efectuării arăturilor timpurii (iarna-primăvara) pe un sol prea umed, care conduce la compactarea solului, afectând modul de viaţă al organismelor ce trăiesc în sol;
• folosirea cât mai redusă a agregatelor maşinilor agricole agresive (freze, grape, cultivatoare) pentru afânarea şi mărunţirea solului, care pot afecta şi ucide organismele din sol;eliminarea păşunatului pe păşunile îmbătrânite, degradate, pe cele proaspăt însămânţate în scopul regenerării; păşunatul nu se practică în păduri, pe coastele dealurilor acoperite cu arbuşti sau altă vegetaţie specifică, în zone protejate din jurul lacurilor şi râurilor, chiar dacă acest lucru nu este economic;
• aprovizionarea solului cu materiale organice, stimulând astfel activitatea benefică a diferitelor organisme care trăiesc în sol, mai ales a râmelor;
• efectuarea lucrărilor solului cât mai devreme posibil pentru a permite animalelor sălbatice să revină în habitatul lor natural;
• cositul şi seceratul să se efectueze de la mijlocul câmpului spre margini; aceste operaţii trebuie să fie efectuate cât mai târziu posibil pentru a evita uciderea puilor şi animalelor tinere; maşinile de recoltat să fie dotate cu dispozitive de alarmă pentru îndepărtarea animalelor;
• păstrarea de spaţii necultivate între cele cultivate (haturi).
• păşunatul se va practica cu număr redus de animale, în special de oi, pe coastele dealurilor, pe pantele malurilor lacurilor şi râurilor, în zonele nisipoase sau cu soluri calcaroase;
• suprapăşunatul este interzis; este necesar să se asigure un raport optim între numărul de animale, suprafaţa şi calitatea paşunii;

• este necesar ca vara, la stâne, locul pentru muls şi înoptare a animalelor să fie schimbat la 3-4 zile, pentru a evita supraângrăşarea terenului şi pentru a se asigura îngrăşarea uniformă (târlire) ;
• pe fâneaţă, primavara, imediat după topirea zapezii, balegarul bine putrezit se va împrăştia uniform în strat cât mai uniform; odată cu această operaţie se poate realiza şi supraînsămanţarea cu seminţe din specii de leguminoase sau graminee valoroase, cu recomandare specială pentru trifoiul alb, încorporate în masa de fertilizant natural ;
• îngraşarea paşunilor si fâneţelor se va face numai cu îngrăşăminte organice naturale şi se va face în fiecare an; pentru a evita acidificarea solului şi pentru a evita fenomenul de salbaticire a florei (acest fenomen este prezent numai la munte), ciclul varat – iernat nu trebuie întrerupt, se va practica o încărcătură echilibrată de animale la hectar ;
• pentru fertilizare se va evita folosirea bălegarului care conţine rumeguş utilizat ca aşternut pentru animale datorită acidităţii pe care acesta o determină;
• în cazul cositului mecanizat, să se evite rănirea animalelor şi păsărilor, care adesea, se ascund în zonele necosite, prin începerea cositului de la mijiocul câmpului spre margini şi prin dotarea utilajelor cu dispozitive de alarmă.

 

Camera Agricolă Județeană Vâlcea

 

 

 

 

 

Codul de bune practici în fermă

    Ministerul Mediului a elaborat în anii trecuți Codul de bune practici  în fermă,  material ce conține recomandări privind practicile, soluțiile, măsurile și metodele care sunt posibil de aplicat de către fiecare fermier și producător agricol pentru a proteja mediul înconjurător.

Pentru promovarea unei agriculturi durabile este necesară punerea în practică a recomandărilor menționate în acest cod, deoarece agricultorii pe lângă o producție profitabilă trebuie să protejeze și mediul înconjurător. Recomandările Codului de bune practici sunt accesibile tuturor agricultorilor.

Iată câteva recomandări pe care le conține Codul de bune practici în fermă pentru terenurile cultivate, pășuni și fânețe, la îndemâna oricui:

• evitarea efectuării arăturilor timpurii (iarna-primăvara) pe un sol prea umed, care conduce la compactarea solului, afectând modul de viaţă al organismelor ce trăiesc în sol;
• folosirea cât mai redusă a agregatelor maşinilor agricole agresive (freze, grape, cultivatoare) pentru afânarea şi mărunţirea solului, care pot afecta şi ucide organismele din sol;eliminarea păşunatului pe păşunile îmbătrânite, degradate, pe cele proaspăt însămânţate în scopul regenerării; păşunatul nu se practică în păduri, pe coastele dealurilor acoperite cu arbuşti sau altă vegetaţie specifică, în zone protejate din jurul lacurilor şi râurilor, chiar dacă acest lucru nu este economic;
• aprovizionarea solului cu materiale organice, stimulând astfel activitatea benefică a diferitelor organisme care trăiesc în sol, mai ales a râmelor;
• efectuarea lucrărilor solului cât mai devreme posibil pentru a permite animalelor sălbatice să revină în habitatul lor natural;
• cositul şi seceratul să se efectueze de la mijlocul câmpului spre margini; aceste operaţii trebuie să fie efectuate cât mai târziu posibil pentru a evita uciderea puilor şi animalelor tinere; maşinile de recoltat să fie dotate cu dispozitive de alarmă pentru îndepărtarea animalelor;
• păstrarea de spaţii necultivate între cele cultivate (haturi).
• păşunatul se va practica cu număr redus de animale, în special de oi, pe coastele dealurilor, pe pantele malurilor lacurilor şi râurilor, în zonele nisipoase sau cu soluri calcaroase;
• suprapăşunatul este interzis; este necesar să se asigure un raport optim între numărul de animale, suprafaţa şi calitatea paşunii;

• este necesar ca vara, la stâne, locul pentru muls şi înoptare a animalelor să fie schimbat la 3-4 zile, pentru a evita supraângrăşarea terenului şi pentru a se asigura îngrăşarea uniformă (târlire) ;
• pe fâneaţă, primavara, imediat după topirea zapezii, balegarul bine putrezit se va împrăştia uniform în strat cât mai uniform; odată cu această operaţie se poate realiza şi supraînsămanţarea cu seminţe din specii de leguminoase sau graminee valoroase, cu recomandare specială pentru trifoiul alb, încorporate în masa de fertilizant natural ;
• îngraşarea paşunilor si fâneţelor se va face numai cu îngrăşăminte organice naturale şi se va face în fiecare an; pentru a evita acidificarea solului şi pentru a evita fenomenul de salbaticire a florei (acest fenomen este prezent numai la munte), ciclul varat – iernat nu trebuie întrerupt, se va practica o încărcătură echilibrată de animale la hectar ;
• pentru fertilizare se va evita folosirea bălegarului care conţine rumeguş utilizat ca aşternut pentru animale datorită acidităţii pe care acesta o determină;
• în cazul cositului mecanizat, să se evite rănirea animalelor şi păsărilor, care adesea, se ascund în zonele necosite, prin începerea cositului de la mijiocul câmpului spre margini şi prin dotarea utilajelor cu dispozitive de alarmă.

 

Camera Agricolă Județeană Vâlcea

 

 

 

 

 

 

 

Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice

 

 

     Încălzirea globală implică în prezent două probleme majore pentru omenire: pe de o parte, necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră, în vederea stabilizării nivelului concentraţiei acestor gaze în atmosferă, care să împiedice influenţa  asupra sistemului climatic şi să dea posibilitatea ecosistemelor naturale să se adapteze în mod natural, iar pe de altă parte, necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice, avându-se în vedere că aceste efecte sunt deja vizibile şi inevitabile din cauza inerţiei sistemului climatic, indiferent de rezultatul acţiunilor de reducere a emisiilor.

 

În pofida tuturor eforturilor globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, temperatura medie globală va continua să crească în perioada următoare, fiind necesare măsuri cât mai urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

Întrucât reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un orizont de timp apropiat nu implică o atenuare a fenomenului de încălzire globală, adaptarea la efectele schimbărilor climatice trebuie să reprezinte un element important al politicii naţionale.

Avându-se în vedere acţiunile la nivel internaţional şi european, a apărut şi în România necesitatea elaborării şi promovării Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Atenuarea efectelor schimbărilor climatice în agricultură reprezintă un obiectiv prioritar în cadrul acţiunilor strategice de dezvoltare ale statelor membre UE

Producţia vegetală variază an de an, fiind influenţată semnificativ de fluctuaţiile condiţiilor climatice şi în special de producerea evenimentelor meteorologice extreme. Variabilitatea climatică influenţează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabilă rămâne agricultura, iar impactul asupra acesteia este mai pregnant în prezent, deoarece schimbările şi variabilitatea climatică se manifestă din ce în ce mai accentuat.

Cele mai vulnerabile specii cultivate vor fi îndeosebi culturile anuale de cerealiere şi prăsitoare, deficitul de apă din anotimpul de vară, care coincide cu perioada cerinţelor maxime de apă, determinând scăderi importante de producţie.

În acest sens se impune o nouă reorientare în structura culturilor agricole, respectiv varietăţi cu o toleranţă ridicată faţă de temperaturile ridicate şi stresul hidric generat de lipsa apei. Totodată, se impun adaptarea tehnologiilor agricole la resursa de apă, conservarea apei din sol prin alegerea unui sistem de lucrări minime reprezentând o nouă tendinţă de reorientare a cerinţelor privind calitatea şi conservarea resurselor de sol şi apă.

Principiile de bază în aplicarea măsurilor de adaptare se bazează pe:

– folosirea de soiuri/hibrizi de plante bine adaptate condiţiilor pedoclimatice;

– practicarea asolamentului de câmp în cultura mare, pentru producerea de materie primă în industria agroalimentară, textilă, chimică etc.;

– policultura, în scopul utilizării eficiente a spaţiului agricol şi creşterii biodiversităţii;

– organizarea de asolamente cu îngrăşăminte verzi, în scopul ameliorării proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solurilor degradate.

 

 

Pentru sectorul zootehnic, codul bunelor practici în agricultură recomandă:

– platforme de stocare a gunoiului de grajd mari, etanşeizate şi dotate corespunzător;

– depozitarea gunoiului de grajd în locuri răcoroase şi umbroase;

– acoperirea bazinelor cu reziduuri lichide pentru reducerea emisiilor de amoniac în atmosferă, prin utilizarea de prelate impermeabile;

– asigurarea cantităţilor corespunzătoare de gunoi de grajd în cadrul fermelor specializate în colectarea şi prelucrarea acestuia;

– construirea unor instalaţii pentru captarea biogazului, rezultând în reducerea emisiilor de metan, iar energia obţinută este utilizată în scopul reducerii combustibililor fosili;

– păşunatul în aer liber faţă de creşterea în sisteme cu adăposturi;

– educaţia, creşterea gradului de conştientizare în rândul fermierilor asupra consecinţelor determinate de efectele schimbărilor climatice;

– revizuirea continuă a strategiilor din agricultură, pentru a se asigura flexibilitatea acestora în relaţie cu efectele schimbărilor climatice şi măsurile de adaptare.

 

Încălzirea globală şi perspectiva epuizării surselor de energie convenţională au impus o nouă abordare prin introducerea biocombustibililor în scopul scăderii emisiilor poluante şi reducerii dioxidului de carbon din atmosferă. De aceea, utilizarea pe o scară cât mai largă a surselor alternative va determina trecerea treptată de la combustibili fosili la sursele de energie regenerabilă, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

 

Pentru gestionarea eficientă a surselor de energie regenerabilă se recomandă:

– creşterea biodiversităţii în cadrul fermelor prin introducerea de noi culturi;

– cultivarea de erbacee anuale sau perene cu valoare energetică ridicată (trestie, plantele ierboase de genul pirului, sorgului etc);

– colectarea, stocarea şi utilizarea materialelor organice reziduale din agricultură, industria alimentară şi ferme cu un conţinut ridicat de proteine (dejecţii lichide, ape menajere şi reziduale, resturi de nutreţ, resturi de cultură, resturi de la abatoare);

– creşterea ponderii culturilor destinate producerii biogazului, cum ar fi porumbul, sfecla de zahăr, rapiţa etc., care se pot cultiva ca materie primă pentru fabricile de biogaz;

– instalarea de panouri solare pentru încălzirea apei şi a incintelor.

 

                                                      Camera Agricolă Județeană Vâlcea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În luna mai s-a deschis sesiunea de proiecte cu finanțare PNDR – Măsura 121

 

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), împreună cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), a deschis începând cu 20 mai 2014 prima sesiune de depunere a cererilor de finanțare pentru Măsura 121 – Modernizarea exploatațiilor agricole și sprijinirea fermelor de familie, cu finanțare din PNDR 2014 -2020. Ghidul solicitantului pentru Măsura 121, este publicat spre  pe pagina de internet a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, www.apdrp.ro.

Tipuri de investiţii şi cheltuieli eligibile

     În cadrul Măsurii 121 sunt sprijinite investiţiile la nivelul întregului teritoriu al României.  Un  proiect  poate  cuprinde  atât  cheltuieli  eligibile  cât  şi  cheltuieli  neeligibile.  Fondurile ne-rambursabile  vor  fi  acordate  doar  pentru  decontarea  cheltuielilor  eligibile,  cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate de beneficiarul proiectului. Fondurile nerambursabile vor fi acordate beneficiarilor eligibili pentru investiţii corporale şi/ sau necorporale, conform următoarei liste  a cheltuielilor eligibile:

1.Construirea  şi/  sau  modernizarea  clădirilor  utilizate  pentru  producţia  agricolă  la  nivel de fermă,  incluzând  investiţiile  pentru  respectarea standardelor  comunitare  şi  pe  cele  pentru protecţia mediului şi depozitarea îngrăşămintelor;

2.Construirea  şi/ sau modernizarea  infrastructurii rutiere  interne sau de  acces din domeniul agricol,  inclusiv  utilităţi  și  racorduri  identificate  ca  necesare  prin  Studiul  de  Fezabilitate sau Memoriul Justificativ;

3.Construirea  şi/ sau  modernizarea  fermelor  de  taurine  pentru  producţia  de  lapte,  ca  de exemplu:  echipamente  pentru  producerea  de  furaje,  instalaţii  de  muls,  linii  tehnologice  de prelucrare şi ambalare a produselor, dotări tehnice în scopul asigurării controlului calităţii la nivel de fermă etc.;

4.Construirea şi/ sau modernizarea serelor, inclusiv a centralelor termice și instalaţiilor de irigat, asigurarea utilităţilor în vederea respectării condiţiilor de mediu;

5. Achiziţionarea sau achiziţionarea în  leasing de tractoare noi,  combine de recoltat, maşini,

utilaje, instalaţii, echipamente  și accesorii, echipamente  și software specializate, identificate  ca

necesare prin Studiul de Fezabilitate sau Memoriul Justificativ;

6. Achiziţionarea  sau  achiziţionarea  în  leasing  de  noi  mijloace  de  transport  specializate

necesare activităţii de producţie, identificate ca necesare prin Studiul de Fezabilitate sau Memo-

riul Justificativ;

7. 7.Înlocuirea plantaţiilor viticole din soiuri nobile ajunse la sfârşitul ciclului biologic de producţie

(minim 40 ani) şi care nu sunt incluse în sistemul de restructurare/ reconversie al plantaţiilor de

viţă‐devie  sprijinit prin FEGA în cadrul OCP vin și înfiinţarea plantaţiilor pentru struguri de masă;8.

8. Înfiinţarea plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi și căpşuni;

9. Înfiinţarea pepinierelor de viţă de vie, pomi fructiferi și arbuşti, alţi arbori;

10. Investiţii  pentru  producerea  și  utilizarea  durabilă  a  energiei  din  surse  regenerabile  în

cadrul fermei ;

11. Investiţii  pentru  înfiinţarea  de  culturi  de specii  forestiere  cu  ciclu  de  producţie scurt  şi

regenerare pe cale vegetativă, în scopul producerii de energie regenerabilă;

12. Investiţii în apicultură, cu excepţia celor realizate prin Programul Naţional Apicol;

13. Investiţii  pentru  procesarea  produselor  agricole  la  nivelulfermei

,  cuprinzând  echipamente pentru vânzarea acestora, inclusiv depozitare, răcire etc.;

14.Costurile generale ale proiectului, conform articolului nr. 55 din Regulamentul (CE) nr. 1974/ 2006,  cum ar fi: taxe pentru arhitecţi, ingineri  şi consultanţi, studii de fezabilitate, taxe pentru eliberararea  certificatelor, avizelor  şi autorizaţiilor necesare implementării proiectelor, aşa  cum sunt ele menţionate  în  legislaţia naţională, achiziţionarea de patente  și  licenţe (maxim 8% din valoarea totală eligibilă a proiectului, dacă proiectul prevede şi construcţii şi maxim 3% în cazul în care proiectul nu prevede realizarea construcţiilor);

15. Investiţii necesare adaptării exploataţiilor pentru agricultura ecologică;

16. Investiţiile necesare realizării conformităţii cu standardele comunitare.

Sursa : apdrp.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

Măsuri propuse pentru finanțare în cadrul PNDR 2014-2020 pentru tinerii fermieri și pentru fermele mici

 

Sub-măsura 6.1. „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”

 

Descrierea acțiunii:

În cadrul acestei sub-măsuri se va sprijini stabilirea pentru prima dată a tinerilor fermieri, ca

şefi/conducători unici ai unei exploataţii agricole.

Sprijinul acordat va contribui la îmbunătăţirea managementului, la creşterea competitivităţii sectorului agricol şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitatea cu cerinţele pentru protecţia mediului, igienă şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă. Sprijinul financiar va fi acordat pe baza unui plan de afaceri pentru dezvoltarea exploatației pe care are o va conduce. Măsura va crea posibilitatea tinerilor fermieri rezidenți, cu un minim de cunoștinte de bază, să se instaleze ca şefi/conducători ai exploatației.

Intervenția prin acestă sub-masură, va creşte numărul de tineri  fermieri care încep pentru prima dată o activitate agricolă ca şefi/conducători de exploataţie şi care vor fi încurajați să realizeze investiţii, să se asocieze, să participe la lanţurile scurte de aprovizionare.

Prin aceasta sub-măsura se urmăreşte și preluarea exploataţiilor agricole în mod integral de la

fermierii în vârstă, creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri, încurajarea

familiilor tinere de a se stabiliza, cu efect pozitiv asupra economiei naţionale, în ansamblul său.

Prevederile acestei sub-măsuri se aplică la nivel național.

Instalarea reprezintă înregistrarea, conform prevederilor legale, pentru prima dată cu o exploatație de dimensiune între 12.000 Euro și 50.000 Euro – valoare Producţie Standard

Tipul sprijinului:

Sprijinul prin această măsura se acordă pentru instalarea tinerilor ca șefi unici de exploatație şi

demararea unei activităţi agricole. (2B)

Sprijinul va fi acordat sub formă de primă (forfetară), pentru activităţile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor din cadrul Planului de Afaceri pentru a facilita tânărului fermier începerea activităților agricole.

 

Cheltuieli eligibile:

Sprijinul se acordă pentru activităţile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor din cadrul Planului de Afaceri, iar detalierea costurilor eligibile se va realiza in cadrul legislativ național. Toate cheltuielile şi activităţile relevante pentru implementarea în bune condiţii a Planului de afaceri aprobat, pot fi eligibile.

Condiții de eligibilitate:

• Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili;

• Solicitantul deţine o exploataţie agricolă cu dimensiunea economică cuprinsă între 12.000

şi 50.000 euro (valoare Producţie Standard);

• Solicitantul deține sau dobândește competențe sau calificări profesionale specifice până la

finalizarea proiectului;

• Solicitantul prezintă un Plan de Afaceri pe care îl va implementa conform cerințelor

Regulamentelor privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR;

• Solicitantul are domiciliul stabil într-una dintre unitățile administrativ teritoriale pe

teritoriul căreia se află exploatația;

• Solicitantul va deveni fermier activ în condițiile prevazute de Regulamentul privind

sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR;

• Solicitantul lucrează efectiv în agricultură şi nu deţine concomitent un alt loc de muncă în

afara unității teritorial-administrative în care este situată exploatația, sau a zonei limitrofe;

• Solicitantul demonstrează, înaintea celei de-a doua tranșe de plată, îmbunătăţirea

performanţelor economice ale exploatației, prin producția proprie comercializată în procent

de minimum de 20 % din valoarea primei tranșe de plată;

• Planul de Afaceri trebuie să prevadă creșterea economică a exploatației proporțional cu

sprijinul public nerambursabil solicitat.

Principii privind stabilirea criteriilor de selecție:

• Principiul comasării exploatațiilor;

• Principiul nivelului de calificare în domeniul agricol;

• Principiul sectorului prioritar conform analizei socio-economice;
• Principiul potențialului agricol al zonei;

• Principiul încadrării în teritoriul ITI (Delta Dunării – cu excepția Rezervației Biosfera Delta Dunării).

 

Sume și rate de sprijin aplicabile:

Sprijin public nerambursabil care se acordă pentru o perioadă de maximum cinci ani.

Cuantumul maxim al sprijinului este de până la 50.000 Euro

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va fi acordat sub formă de primă în două tranşe astfel:

– 80% din cuantumul maxim al sprijinului la primirea deciziei de finanțare;

– 20% din cuantumul maxim al sprijinului în maximum trei ani de la primirea deciziei de

finanțare.

Acordarea celei de-a doua tranșe este condiționată de îndeplinirea implementării corecte a obiectivelor stabilite prin Planul de Afaceri.

În cazul nerespectării planului de afaceri, se recuperează prima tranșă, proporțional în raport cu

obiectivele realizate.

 

 

Sub-măsura 6.3. „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”

 

Descrierea acțiunii:

Sprijinul acordat pentru fermele mici este un instrument menit să determine, în principal,

transformarea structurală şi deschiderea către piaţă a fermelor mici şi creşterea capacităţii acestora de a identifica noi oportunităţi de valorificare a producţiei.

Scopul aceastei sub-măsuri este:

• Îmbunătăţirea managementului exploataţiei agricole;
• Orientarea spre piață a exploataţiilor agricole de mici dimensiuni;
• Adaptarea producţiei la cerinţele pieţei.

Prevederile acestei sub-măsuri se aplică la nivel naţional.

In cazul proiectelor implementate prin LEADER, aria de aplicabilitate pentru această submăsură o constituie teritoriul GAL.

Definitii relevante :

Fermă mică: exploataţie agricolă cu dimensiunea economică cuprinsă între 8.000 – 11.999 Euro

valoarea Producției Standard.

Tipul sprijinului:

Prin această sub-măsură se acordă sprijin pentru ferma mică în vederea asigurării îmbunătățirii

activităţii economice şi de mediu a acesteia, pe baza investițiilor şi activităţilor propuse prin planul de afaceri.

Sprijinul va fi acordat sub formă de primă (forfetară), pentru activităţile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor din cadrul Planului de Afaceri pentru a asigura dezvoltarea exploatației.

Beneficiarii:

Sprijinul financiar prevăzut pentru această măsură, se acordă fermierilor care deţin în proprietate și/sau folosință o exploataţie agricolă încadrată în categoria de fermă mică conform definiției.

Cheltuieli eligibile:

Sprijinul se acordă pentru activităţile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor din cadrul Planului de Afaceri, iar detalierea costurilor eligibile se va realiza în cadrul legislativ național. Toate cheltuielile şi activităţile relevante pentru implementarea în bune condiţii a Planului de afaceri aprobat, pot fi eligibile.

Condiții de eligibilitate:

• Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili;

• Solicitantul deţine o exploataţie agricolă cu dimensiunea economică

cuprinsă între 8.000 – 11.999 euro (valoarea Producţiei Standard);

• Exploataţia agricolă este înregistrată, conform prevederilor legale naționale, cu cel puţin 24 luni înainte de solicitarea sprijinului;

• Solicitantul prezintă un Plan de Afaceri pentru dezvoltarea activităților agricole din cadrul exploatației:
• Solicitantul are domiciliul stabil într-una dintre unitățile administrativ teritoriale pe

teritoriul căreia se află exploatația;

• Solicitantul demonstrează, înaintea celei de-a doua tranșe de plată, îmbunătăţirea

performanţelor economice ale exploatației, prin producția proprie comercializată în procent de minim 20 % din valoarea primei tranșe de plată;

• Solicitantul nu deține un alt loc de muncă în afara unității teritorial-administrative în care

este situată exploatația, sau a zonei limitrofe;

•  Solicitantul nu a beneficiat de sprijin anterior prin sub-măsură;

• O exploataţie agricolă nu poate primi sprijin decât o singură dată în cadrul acestei sub-măsuri;

 

Principii privind stabilirea criteriilor de selecție:

• Principiul nivelului de calificare în domeniul agricol;
• Pricipiul sectorului prioritar conform analizei socio-economice;
• Potențialul agricol al zonei;
• Principiul fermelor de familie;
• Principiul încadrării în teritoriul ITI (Delta Dunării – cu excepția Rezervației Biosfera Delta Dunării).

Sume și rate de sprijin aplicabile:

Sprijinul public nerambursabil se acordă pentru o perioada de maximum cinci ani.

Sprijinul public nerambursabil este de până la 15.000 Euro pentru o exploataţie agricolă.

Sprijinul va fi acordat sub formă de primă în două tranşe astfel:

– 80% din cuantumul maxim al sprijinului la primirea deciziei de finanțare;

– 20% din cuantumul maxim al sprijinului în maximum trei ani de la primirea deciziei de

finanțare.

Acordarea celei de-a doua tranșe este condiționată de implementare obiectivelor stabilite prin Planul de Afaceri.

În cazul nerespectării planului de afaceri, se recuperează prima tranșă, proporțional în raport cu

obiectivele realizate.

 

                                                                                Camera Agricolă Judeteana Valcea

 

 

 

 

 

 

 

 

Inmulțirea familiei de albine

 

Albinele au o viață scurtă, în sezonul activ trăind 35-40 de zile, iar în cel inactiv 6-8 luni.

Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou, larva, nimfa.

Albinele construiesc botci de roire, în care matca depune ouă la interval de câteva zile. La urdiniș se observă ,,bărbi de albine” cauzate de marea aglomerație ce există în stup. După 1-3 zile de la căpăcirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere, însoțite de mulți trântori părăsind stupul. Acest roi care se numește roi primar și care conține aproximativ 50% din populația stupului se așează după câteva minute de zbor pe o creangă sau alt suport, de unde o să zboare apoi spre o altă destinație.

Albina lucrătoare : În prima zi după depunere, oul stă vertical în celulă, a doua zi se înclină puțin, pentru ca a treia zi să fie complet culcat pe fundul celulei. Către sfârșitul celei de a treia zi, albinele doici depun în celulă lăptișor de matcă produs de glandele lor salivare. Învelișul oului se moaie și din el iese larva. Aceasta are forma unui viermișor de culoare sidefie.

În primele trei zile larva este hrănită de albinele doici cu lăptișor de matcă. La aceasta, spre sfârșitul celei de – a treia zi, albinele adaugă miere și păstură pentru ca începând cu a patra zi larvele să fie hrănite numai cu amestec de păstură, miere și apă. În primele zile larvele stau încolăcite pe fundul celulei. În ziua a șasea către sfârșit larva se întinde în lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primește hrana și albinele astupă celula cu un căpăcel poros de ceară, amestecată cu polen. În interiorul celulei larva țese o  gogoașă și în ziua a 14-a de la depunerea oului se formează nimfa. În ziua a 21-a iese albina lucrătoare.

După ieșirea din celulă, viața albinei lucrătoare se împarte în două etape. În primele 20 de zile albina lucrătoare execută tot felul de  lucrări în stup, iar în ultimele 15 zile ale vieții devine albină culegătoare. O schemă arată astfel : în primele 1-2 zile albinele curăță celulele și încălzesc puietul. Între a 3-a și a 13 zi, albinele hrănesc puietul. În primele zile, ele hrănesc larvele mai în vârstă cu amestec de miere și polen și apoi pe măsură ce se dezvoltă glandele producătoare de lăptișor, și anume între a 6-a și a 12-a zi, ele hrănesc larvele mai tinere în vârstă de cel mult 3 zile. Tot în acest timp, albinele mai execută și următoarele lucrări: primesc nectarul, depozitează nectarul, presează polenul și curăță stupul. Albinele în vârstă de 12-18 zile clădesc fagurii. În tot acest timp ele fac și scurte zboruri de orientare. Între a 18 și 21-a zi de viață, albinele păzesc intrarea în stup, aerisesc stupul. După această perioadă albinele devin culegătoare, cu mențiunea că la apariția unui cules abundent pot participa și albine mai tinere de 20 de zile. Cuibul familiei de albine este alcătuit din faguri de ceară. Fiecare fagure prezintă pe ambele fețe mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albină lucrătoare cu diametrul de 5,4 mm și adâncimea de 10-12 mm, celule de trântor cu diametrul de 6,5 mm și adâncimea de 11-12 mm, celule de trântor cu diametrul de 6,5 mm și adâncimea de 11-12 mm, celule de matcă (botci) care au forma unei ghinde, adânci de 20-25 mm și diametrul de 10-21 mm. În celulele de lucrătoare albinele pot depozita miere și păstură, iar în cele de trântor miere și mai rar păstură. Pentru hrănirea lor și a puietului albinele folosesc nectarul și polenul florilor. Pe lângă nectar albinele mai folosesc și diferite secreții dulci ( mana) de origine animală sau vegetală. Dacă despre nectar se poate spune că reprezintă hrana glucidică, atunci polenul este hrana proteică. Consumul de miere și păstură diferă de la o perioadă la alta, funcție de anotimp și de prezența sau absența puietului.

 

Camera Agricolă Județeană Vâlcea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vânzarea terenurilor agricole: Ce documente îţi trebuie şi care sunt obligaţiile primăriilor

 

    Autorităţile din Agricultură au publicat normele metodologice privind reglementarea procedurilor de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole. Recolta.EU vă prezintă care sunt obligaţiile funcţionarilor publici prevăzute în legea care reglementează vânzarea terenurilor agricole şi care sunt documentele de care au nevoie vânzătorii.
Care sunt atribuţiile primăriilor în vânzarea terenurilor
– Înregistrează cererea vânzătorului, însoţită de oferta de vânzare a terenului agricol şi de documentele justificative;

–  Organizează şi gestionează un Registrul local special de evidenţă a ofertelor de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, pe suport de hârtie şi în format electronic;

–  Afişează oferta de vânzare la sediul primăriei şi pe site-ul propriu;

–  Întocmeşte lista preemptorilor: pe baza informaţiilor cuprinse în oferta de vânzare, actele de proprietate anexate, declaraţia pe propria răspundere a vânzătorului, extrasul de carte funciară si planul cadastral, precum şi pe baza datelor din Registrul Agricol, evidenţele fiscale şi de stare civilă sau a altor documente relevante care se află la dispoziţia primăriei, întocmesc lista preemptorilor şi o transmit la structura centrală (direcţia tehnică de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), respectiv la structurile teritoriale (direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene) după caz. Lista preemptorilor se afişează la sediul primăriei şi după caz, pe site-ul propriu;

– Transmite solicitarea de vânzare la structura centrală, respectiv la structurile teritoriale;

– Afişează oferta de vânzare: înregistrează şi afişează la sediul primăriei şi pe site-ul propriu, după caz, toate comunicările de acceptare a ofertei de vânzare a terenului, depuse de oricare dintre preemptorii cuprinşi în lista preemptorilor sau de oricare alţi preemptori necuprinşi în listă şi care dovedesc ulterior intocmirii listei această calitate prin acte justificative, în vederea exercitării dreptului de preempţiune pentru oferta de vânzare în cauză;

– Transmit la structura centrală, respectiv la structurile teritoriale după caz, în copie, toate comunicările de acceptare a ofertei de vânzare a terenului, depuse de oricare dintre preemptori în perioada prevăzută de lege;

–  Adoptă măsurile organizatorice necesare pentru desfăşurarea la sediul primăriei procedurilor referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune şi de alegere a potenţialului cumpărător;

– Încheie procesul – verbal de constatare a derulării fiecărei etape procedurale prin care se consemnează în detaliu, activităţile şi acţiunile desfăşurate;

– Informează structurile teritoriale: după comunicarea şi înregistrarea deciziei privind alegerea de către vânzător a preemptorului potenţial cumpărător, transmit la structura centrală, respectiv la structurile teritoriale după caz, numele şi datele de identificare ale acestuia, precum şi copiile tuturor proceselor-verbale;

– Anunţă vânzarea libera a terenurilor: în cazul în care nici un preemptor nu comunică acceptarea ofertei vânzătorului, iar vânzarea terenului este liberă în condiţiile legii, eliberează vânzătorului o adeverinţă care atestă că s-au parcurs toate etapele procedurale privind exercitarea dreptului de preempţiune şi că terenul este liber la vânzare, pentru suprafaţa şi la preţul prevăzut în oferta de vânzare. O copie a acesteia, însoţită de copiile tuturor proceselor-verbale este transmisă structurii centrale, respectiv structurilor teritoriale, după caz.

Ce documente îi sunt necesare vânzătorului
1) o copie a BI/CI/paşaportului vânzătorului persoană fizică;
2) o copie legalizată sau certificată pentru conformitate de către funcţionarii primăriei, a actului de proprietate asupra terenului ce face obiectul ofertei de vânzare (după caz: contract de vânzarecumpărare, contract de donaţie, proces-verbal de predare–primire, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificate de moştenitor, contract de schimb, act de lichidare a patrimoniului, altele asemenea);

3) extras de carte funciară pentru informare emis cu cel mult 30 de zile inainte de afişarea ofertei, însoţit de extrasul de plan cadastral al imobilului, în sistem de coordonate stereografic 1970, în condiţiile în care terenul este intabulat;

4) declaraţie pe propria răspundere, făcută în formă autentică de notarul public sau în formă atestată de avocat din care să rezulte calitatea de proprietar al terenului care face obiectul ofertei de vânzare şi conformitatea cu originalul a documentelor care însoţesc oferta de vânzare. Totodată, vânzătorul declară pe propria răspundere că a respectat prevederile din lege referitoare la terenurile agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate, dacă este cazul;

5) o copie a certificatului constatator de la Registrul Comerţului sau a actului în baza căruia îşi desfăşoară activitatea, în cazul vânzătorului persoană juridică;

6)  în caz de reprezentare, procura notarială, respectiv delegaţia, hotărârea AGA, decizia asociatului unic, decizia reprezentantului formei asociative, după caz, în original, precum si copii CI/BI/paşaport împuternicit;

7) hotărârea AGA, decizia asociat unic, decizia reprezentantului formei asociative, după caz, în original, din care să rezulte acordul cu privire la vânzarea bunului aflat în proprietatea societăţii, în cazul vânzătorului persoană juridică;

8) certificat de atestare fiscală emis de către primărie;

9) alte documente doveditoare, după caz.

                                                                                                    Sursa: recolta.eu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Basicarea frunzelor de piersic si nectarine

 

Basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) este o boala, care in prezent se intalneste in toate tarile unde se cultiva piersicul si produce pagube insemnate in anii cu precipitatii abundente.

Boala se manifesta pe frunze, flori, fructe si ramuri. Frunzele atacate, pe anumite portiuni sau pe toata suprafata hipertrofii ale parenchimului foliar au un aspectul basicat, cu unflaturi pe suprafata superioara si adancituri pe cea inferiora, unde apare o pulbere alba. In cazul unui atac puternic, pomii raman fara frunze de timpuriu.

Basicarea frunzelor de piersic este produsa de ciuperca Taphrina deformans, care apare in perioada aprilie, mai si este favorizata de variatiile de temperatura. Se dezvolta la temperatura de 15 grade C. Peste 28 de grade C, ciuperca isi pierde virulenta.

Tratamentul se efectuează imediat si se recomnada unul dintre urmatoarele produse:

• BRAVO 500 SC (clorotalonil 500 g/l): – 0,15 % (actiune de contact) sau
• DITHANE M-45 (mancozeb 80%): – 0,2 % (actiune de contact) sau
• MERPAN 50 WP (captan 50%): – 0,25 % (actiune de contact) sau
• SCORE 250 EC (difenoconazol 250 g/l): – 0,02 % (actiune sistemica) sau
• TOPSIN 70 WDG (tiofanat metil 70%): – 0,07% (actiune sistemica)

Se recomanda efectuarea tratamentului prin imbaierea pomilor cu solutie, in zile insorite, fara vant. Se vor alterna produsele. In plantatiile pe rod se vor utiliza 1000 l solutie/ha. Pentru pomii izolati se vor utiliza intre 3 – 5 l solutie/pom, in functie de marimea coroanei. Tratamentul se repeta la 10 zile.

Sursa : gazetadeagricultura.info

 

 

 

 

 

 

 

 

 

REȚETE DE TRATAMENTE CHIMICE PENTRU COMBATEREA BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR VIȚEI DE VIE LA SOIURILE DE STRUGURI PENTRU MASĂ

 

 

 

     Mana viței de vie –Plasmopara viticola– este una dintre cele mai păgubitoare boli pentru cultura vitei de vie. La aceasta se adaugă un întreg complex de boli și dăunători pentru care este necesară o combatere integrată a acestora la momentul optim.

În anii cu multă umiditate datorată precipitațiilor bogate din timpul perioadei de vegetație, fără tratamente chimice efectuate la momentul optim sau cu tratamente efectuate cu substanțe chimice active necorespunzătoare, mana viței de vie poate distruge recolta de struguri parțial sau în totalitate și o parte din butucii de viță de vie din plantație, compromițând și recolta de struguri din anii următori.

Condițiile climatice din timpul perioadei de vegetație sunt determinante nu numai pentru evolutia manei dar si a celorlalte boli si a atacului daunatorilor, pentru efectuarea tratamentelor chimice, respectiv pentru numărul tratamentelor chimice.

Un lucru foarte important de știut de către fermieri este faptul că nu trebuie să lase niciodată să se producă infecția cu mana la vița de vie până aproape de momentul intrării strugurilor în pârgă și că trebuiesc efectuate tratamente de prevenire a infecției. În acest scop tratamentele chimice preventive trebuiesc făcute la acoperire.

Atunci când se produce infecția și au apărut pete de mană-infecții secundare pe butucii de vița de vie , aceasta trebuie stopată rapid fiindcă în condiții de umiditate prelungită, există pericol mare de apariție masivă a bolii care duce la pierderea recoltei.

Alte boli ca fainarea si putregaiul cenusiu pot afecta serios recolta si starea generala de sanatate a culturii, producand pierderi importante.

     Fainarea (Uncinula necator) ierneaza sub forma de formatiuni denumite cleistotecii si afecteaza culturile de vita de vie din intreaga lume.

    Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) ataca nu numai vita de vie ci numeroase plante de cultura, producand pierederi masive de recolta.

Acarianul (Eriophyes vitis ) produce gale pe frunze si ierneaza in solzii mugurilor si scoarta, si apar in aprilie, determinand caderea frunzelor si o fructificare slaba.

     Lepidopterul (Lobesia botrana) , molia strugurilor, este daunator pentru inflorescentele in crestere si strugurii in faza de parga, avand trei generatii anual si ierneaza ca pupa sub scoarta butucului de vita de vie.

În condițiile actuale când produsele chimice, utilajele, carburanții, forța de munca, sunt foarte scumpe, pentru a avea o protecție sigură a culturii și o producție eficientă, este de o importanță deosebită respectarea momentelor de aplicare a tratamentelor chimice, și folosirea substanțelor active cu cea mai bună eficacitate pentru momentul respectiv.

 

REȚETĂ DE TRATAMENTE ÎMPOTRIVA BOLILOR ȘI DĂUNATORILOR LA VIȚA DE VIE

 

I . Tratament nr 1-cand lastarii vitei de vie au peste 10 cm.

 

1.Pentru făinarea viței de vie-Uncinula necator –TILT 250EC-în concentrație de 0.02%.

 

2.Pentru combaterea acarienilor- Eriophies vitis– NISSORUN- în concentrație de 0,05% sau MILBE0KNOCK în concentrație de 0.075% sau SANMITE în concentrație de 0.075%.

 

3.Pentru mana viței de vie se poate folosi în Ridomil Gold-0,25% Dithane M45-0,25%, sau Captan-0,2%.

 

II.Tratament nr 2- prefloral- cand au inceput sa se deschida primele flori-OBLIGATORIU

 

1 Pentru mană –PROFILLER –în concentrație de 0,25% ,sau MIKAL FLASH în concentrație de 0,25% sau ALLIETTE în concentrație de 0,2%, sau VERITA în concentrație de 0,2% .

 

2 Pentru făinare – TOPSIN-în concentrație de 0,15%, sau TILT în concentrație de 0.02%.

 

3 Pentru molie- Lobesia botrana – DECIS MEGA în concentrație de 0.02%, sau ACTARA-în concentrație de 0.01% sau CALYPSO în concentrație de 0.02%.

 

III. Tratament nr 3-post floral-cand s-au scuturat majoritatea florilor-la 12-14 zile de tratamentul nr.2-OBLIGATORIU

 

1 Pentru mană –PROFILLER –în concentrație de 0,25%, sau MIKAL FLASH în concentrație de 0,25% sau ALLIETTE in concentrație de 0,25%

 

2 Pentru făinare și putregai cenușiu-Botritis cinerea – TOPSIN-în concentrație de 0,15%,.

 

IV.Tratament nr 4-la 12-14 zile de la tratamentul nr 3

 

1 Pentru mană –PROFILLER –în concentrație de 0,25%, sau MIKAL FLASH in concentrație de 0,25% sau ALLIETTE în concentrație de 0,25% sau CURZATE Mannox 0,25%

 

2 Pentru făinare – TOPSIN-în concentrație de 0,15%, sau TILT în concentrație de 0.02%.

 

*** Nu se folosește amestecul Curzate cu Topsin

 

3.Pentru combaterea acarienilor- Eriophies vitis –NISSORUN-în concentrație de 0,05% sau MILBEKNOCK în concentrație de 0.075% sau SANMITE în concentrație de 0,075%.

 

V.Tratament nr.5-la 14 zile de la tratamentul nr 4

 

1.Pentru mană –CURZATE 0,25%

 

2.Pentru făinare TILT-0,02%

 

3. Pentru putregai cenușiu- CANTUS-0,1% sau ROVRAL-0;1%

 

VI Tratament nr. 6- înainte de intrarea în pârgă

1. Pentru mană- CURZATE- 0,25%, ALCUPRAL -0.5%,sau CAPTAN-0,2% sau DITHANE M45-0,2%

2.Pentru făinare- TILT 0,02% sau TOPSIN- 0,15%

 

VII-Tratament nr.7-la intrarea în pârgă

 

1.Pentru putregai cenușiu-ROVRAL- 0,1% sau SWICH-0,06% sau CANTUS-0.1%.

 

2. Pentru molie – DECIS MEGA- în concentrație de 0.02%,sau ACTARA-în concentrație de 0.01% sau CALYPSO în concentrație de 0.02%.

 

VIII-Tratament nr 8- cu două săptămâni înainte de recoltare

 

1.Pentru putregai cenușiu-ROVRAL- 0,1% sau SWICH-0,06% sau CANTUS-0.1%.

 

*** Începând de la tratamentul nr 4 care este în luna iulie, dacă în plantație nu este infecție cu mană și dacă nu au căzut ploi în perioada celor 12-14 zile, aceasta se poate prelungi cu pâna la7 zile până la următorul tratament.

 

Sursa : Fermierul.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rotația culturilor. Sfaturi practice pentru cultivarea legumelor

 

 

 

În agricultură, rotația adecvată a culturilor poate face diferența în ceea ce privește obținerea profitului.

Specialiștii agronomi recomandă ca o cultură care consumă o cantitate mare de nutrienți să fie urmată de una care solicită mai puțin solul sau care poate deveni o sursă de nutrienți. Spre exemplu, culturile de broccoli, varză de Bruxelles, varză, conopidă, țelină, porumb, vinete, salată, dovlecei, bame, spanac, tomate, nap sau castraveți intră în categoria celor care absorb o cantitate mare de nutrienți din sol, dar îl lasă afânat, numai bun pentru cultivarea fasolei, a mazărei sau a trifoiului, care contribuie la îmbogățirea solului cu azot.

De altfel, este recomandat ca trifoiul să fie semănat acolo unde există spații goale, deoarece este un excelent ameliorator pentru sol. În schimb, culturile de sfeclă, usturoi, praz, păstârnac, ceapă, cartofi dulci, nap turcesc, piper sau cartofi extrag mai puțini nutrienți din sol.

Dăunătorii – un alt aspect care trebuie avut în vedere la cultivarea legumelor

Plantele înrudite sunt afectate adesea de aceleași tipuri de dăunători. În această situație sunt tomatele și cartofii. Dacă două culturi de acest tip vor veni una după alta pe același sol, crește riscul apariției dăunătorilor. De aceea, este bine să fie evitată cultivarea cartofilor într-o zonă a grădinii în care au fost cultivate tomate în anul precedent.

                                                                                                          Sursa : stiriagricole.ro